Tehnologia  ocrotirii sănătăţii în procesul instructiv-educativ este un model de activitate pedagogică, în care sunt luate în considerație particularităţile de vărstă şi cele sexuale ale copiilor, starea sănătăţii şi particularităţile lor psihofiziologice. De asemenea, sunt realizate activităţi de ocrotire a sănătăţii pentru o mai mare eficienţă în atingerea de către elevi a standardelor de stat ale instruirii generale.

Conţinutul procesului instructiv-educativ trebuie să corespundă legilor fiziologice de dezvoltare a organismului copilului. Dar acest rezultat poate fi obţinut, pe de o parte, prin eficientizarea organizării procesului educativ în sine și, pe de altă parte, prin eficientizarea rezervelor funcţionale ale organismului copilului şi sporirea rezistenţei lui la factorii nefavorabili ai mediului şcolar.

Regimul zilei, construit şi organizat raţional, preîntîmpină oboseala timpurie şi supraoboseala elevilor, activizează rezistenţa generală a organismului. Acest fapt determină rolul important al regimului zilei în sistemul de măsuri ale profilaxiei îmbolnavirilor. Există recomandări ştiinţifice de prelungire a componentelor de bază ale regimului pentru elevii de diferite vîrste: lecţiile la şcoală, activităţile didactice acasă, plimbările elevului în aer liber, activităţile extraşcolare şi somnul. Se cere o atenţie deosebită asupra duratei somnului la elevi şi asupra activităţilor de instruire, atît în şcoală, cît şi la domiciliu. Durata somnului nocturn trebuie să constituie pentru elevii de 16-17 ani 8,5 ore şi creşte pînă la 11 ore pentru elevii de 6-7 ani. Somnul obligatoriu de zi, cu durata de 1 oră, este recomandat elevilor de 6-7 ani.

Plimbările în aer liber sunt o modalitate de odihnă mai eficientă, care recuperează starea funcţională şi capacitatea de muncă a organizmului în procesul activităţii. Aflarea în aer liber este un mijloc eficient de călire a organismului şi de profilaxie a hipodinamiei.

Activitatea intelectuală, legată de procesul de instruire, este una din cele mai grele. Celulele nervoase ale creierului copiilor deocamdată dispun de capacităţi funcţionale relativ inferioare, de aceea sarcinile intelectuale pot duce la extenuarea lor. Iar copiilor, în deosebi celor de vîrstă şcolară mică, le sînt proprii procesele nervoase neechilibrate şi predominarea excitării în raport cu procesele relativ slabe de autocontrol. Anume acest fapt marchează dificultăţi în concentrarea şi păstrarea atenţiei asupra sarcinii didactice în timpul lecţiei.

Natura relaţiilor dintre învăţător şi elev are o importanţă primordială în formarea stării psihologice a elevilor. Începutul activităţii şcolare, personalitatea învăţătorului, activitatea didactică pe parcursul unui an, colectivul în care învaţă copilul - toate acestea au o influenţă stresantă. Stresul este un component nespecific de adaptare datorită căruia se mobilizează resursele energetice şi plastice ale organismului pentru restructurarea şi readaptarea lui în condiţiile specifice. În afară de aceasta, se majorează volumul de producere a hormonilor responsabili de procesul adaptării, însă eliminarea lor excesivă duce la efecte nedorite şi poate provoca dezvoltarea aşa-numitor patologii psihosomatice ce micşorează intensitatea mecanismelor imunale,  duc la o îmbolnavire acută, sporesc riscul îmbolnăvirilor cardio-vasculare, gastro-intestinale şi a bolilor sistemului nervos.

 Modelul tehnologiei de ocrotire a sănătăţii.

Tehnologia de bază a ocrotirii sănătăţii este respectarea de către pedagogi a unor  principii ca:

1. A se ţine cont de particularităţile sexuale şi de vîrstă.
2. A se ţine cont de sănătatea elevului şi de particularităţile lui psihofiziologice în alegerea formelor, metodelor şi a mijloacelor de instruire.
3. Structurarea lecţiei în trei părţi, luîndu-se în considerare capacităţile intelectuale de lucru ale copiilor.
4. Utilizarea activităţilor de ocrotire a sănătăţii pentru a păstra capacitatea de lucru intelectual şi pentru a intensifica posibilităţile funcţionale ale organizmului elevului.

La baza modelului stau activităţile de ocrotire a sănătăţii şi anume: productivitatea lecţiei, alternanţa raţională a activităţilor didactice, stilul respectuos

de comunicare, descătuşarea emoţională, pauza fizică, poziţia corectă la locul de lucru, emoţiile pozitive.

Activităţile de ocrotire a sănătăţii:

• Productivitatea lecţiei.

Productivitatea lecţiei depinde de timpul acordat de către elevi lucrului instructiv. Nivelul raţionalităţii igienice a lecţiei trebuie să fie nu mai puţin de 60% şi să nu depăşească 75-80%.

• Alternanţa activităţilor didactice.

Presupune schimbarea unei activităţi cu alta care are o deosebire principală în ceea

ce priveşte influenţa ei asupra organizmului. Schimbul diferitor activităţi trebuie

efectuat la fiecare 7-10 minute.

• Pauza fizică.

Trebuie să includă exerciţii pentru diferite grupuri de muşchi şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei sîngelui la creier. Se desfăşoară la al 20-lea şi 35-lea minut din lecţie şi durează 1 minut pentru 3 exerciţii uşoare.

• Prezenţa descătuşării emoţionale.

O zicătoare, un proverb, o imagine haioasă sau educativă- toate sunt necesare pentru a diminua încordarea intelectuală. Zîmbetul elevului la lecţie contează, conform tehnologiei, nu mai puţin decăt minutul fizic.

Margareta Bulbaş

Medic-igienist, secţia Promovarea Sănătăţii.