La naştere, copilul este fragil şi neajutorat, posedă potenţialităţi şi predispoziţii şi pe masură ce creşte, va deveni parte integrantă a unei societăţi. Treptat, copilul începe să facă primii paşi într-o nouă lume, capătă autonomie, învaţă să se comporte „ca un om mare”.

Cum putem noi să ajutăm unui copil mic să se integreze în societate? Numai prin învăţarea deprinderilor corecte din start. Deprinderi corecte sunt acelea care învaţă persoana reguli corecte privind toate aspectele vieţii. De a forma la copil deprinderi corecte înseamnă a-l ajuta în viitor să se încadreze în societate evitând cât mai multe situaţii neplăcute şi asigurîndu-i un nivel de viaţă decent şi un mod sănătos de viaţă.

În primul rând, dacă doriţi să creşteţi un copil sănătos, învăţaţi-l încă de mic regulile simple de igienă. Astfel veţi preveni îmbolnăvirile. Din momentul în care copilul începe să meargă, el devine un mic „explorator”, doreşte să atingă şi să  guste tot ce-l înconjoară, aşa că spălatul pe mâini este foarte important. Fiindcă, prin intermediul mâinilor murdare se transmit dizenteria, hepatita virală A, bolile parazitale şi alte maladii infecţioase. Trebuie de atenţionat că mâinile trebuie să fie spălate înainte de fiecare mâncare şi după viceu.

Este indicat ca fiecare copil să ia micul dejun, prânzul, cina şi una-două gustări, la fel ca un adult. Stabiliţi orele de masă în funcţie de programul lui şi amintiţi-i de fiecare dată cu câteva minute înainte că trebuie să se pregătească de masă. Astfel va fi creat obiceiul de a mânca, va deveni o obişnuinţă pentru el, pe care va şti că trebuie s-o urmeze.

Învaţaţi copilul să-şi perie părul şi să spele dinţii. Sunt câteva reguli de bază pentru spălarea corectă a dinţilor. Spălatul pe dinţi trebuie efectuat de două ori pe zi: dimineaţa şi seara. Dinţii de jos se perie de jos în sus, iar cei de sus invers, de sus în jos. Măselele se spală cu mişcări de dus-întors, iar gingiile se masează uşor cu periuţa, cu mişcări circulare, pe interior şi pe exterior.

Pentru ca să nu şteargă nasul cu mâneca, obişnuiţi-l pe copil să aibă întotdeauna batistă (cele de hârtie sunt foarte bune), explicându-i că „aşa fac oamenii maturi”. Şi după ce a folosit şerveţelul învaţaţi-l să-l arunce la coş.

Pentru ca copilul să nu roadă unghiile păstraţi unghiile scurte şi explicaţi că microbii deobicei se depozitează în spaţiile dintre carne şi unghie.

Momentul în care alegeţi să „antrenaţi“ copilul să-şi facă nevoile la oliţă este cel mai potrivit între 18 şi 20 de luni. Fiindcă la această vârstă copilul deja începe să-şi controleze nevoile fiziologice. Nu este suficient să-l puneţi pe oliţă o singură dată. Va trebui să dispuneţi de suficient timp ca să puteţi observa de fiecare dată când copilul dă semne că îşi face nevoile şi să-l puneţi pe oliţă. În acelaşi timp, explicaţi-i că este deja măricel pentru scutec şi că la grădiniţă toţi copiii folosesc oliţă.

Încă un lucru foarte important, trebuie să înţeleagă că nu totul va fi aşa cum doreşte el, atunci, în viitor, lui va fi mai uşor să se adapteze la diverse situaţii.

De multe ori, copiii încep să negocieze cu adulţii ca să fie aşa cum vor ei. Daţi de înţeles copilului că există anumite reguli stabilite, pe care nu le poate negocia, cum ar fi ora de culcare. Explicaţi-i că poate să aleagă, de exemplu, când este vorba despre haine sau cărţi, jucăriile care doreşte să le ia la grădiniţă sau afară etc. Dar copilul trebuie să vadă diferenţa între “ariile” fixe şi cele unde poate să aleagă.

Copilului de 2-3 ani nu este neapărat să le explici regulile, el trebuie doar să ştie de existenţa lor. Copilul de 4-5 ani începe să arăte capricii, fiindcă încă nu poate înţelege de ce trebuie să respecte aceste reguli. De abia pe la vîrsta de 14-15 ani puteţi discuta cu el ca cu un adult şi puteţi stabili împreună anumite limite. Şi ţineţi minte: cu cât sunteti mai permisivi cu copilul în primii lui ani de viaţă, cu atât mai pretenţios va deveni el pe măsură ce creşte.

Galina Gaivoronscaia, Sociolog,

Secţia Promovarea sănătăţii